Oggi ho avuto l’onore di partecipare alla XXIV-a edizione del Simpozionului internațional al Institutului de Filologie Română „Alexandru Philippide” – Limbă, cultură și identitate românească (8-10 ottobre 2025). Durante l’evento, ho presentato un intervento sulla migrazione romena in Italia, con un focus particolare sulle rimesse sociali, un aspetto tanto prezioso quanto spesso trascurato.

Le rimesse sociali rappresentano molto più di un contributo economico: sono il ponte culturale, emotivo e valoriale che i migranti romeni costruiscono tra l’Italia e la Romania. Attraverso le loro storie, tradizioni, lingua e modi di vivere, arricchiscono entrambi i paesi, creando legami che rafforzano l’identità romena e, al contempo, si intrecciano con quella italiana. Parlare di questo tema è stato per me un momento di riflessione profonda, un’occasione per dare voce a chi, con il proprio vissuto, contribuisce a un dialogo interculturale unico.

Il dibattito che ne è seguito, ricco di domande e spunti, mi ha profondamente arricchita, ricordandomi quanto sia importante raccontare queste realtà. Un grazie di cuore agli organizzatori per aver reso possibile questo incontro e ai colleghi per il loro interesse e le prospettive condivise. Un ringraziamento speciale va a Violeta Popescu e al Centro Culturale Italo-Romeno di Milano, che ho rappresentato con immensa gratitudine.

Azi am avut onoarea de a participa la cea de-a XXIV-a ediție a Simpozionului internațional al Institutului de Filologie Română „Alexandru Philippide” – Limbă, cultură și identitate românească (8-10 octombrie 2025). În cadrul evenimentului, am prezentat o intervenție despre migrația românească în Italia, punând un accent special pe remitențele sociale, un aspect atât de valoros, dar adesea trecut cu vederea.

Remitențele sociale reprezintă mult mai mult decât un aport economic: ele sunt puntea culturală, emoțională și valorică pe care migranții români o construiesc între Italia și România. Prin poveștile, tradițiile, limba și modurile lor de viață, aceștia îmbogățesc ambele țări, creând legături care întăresc identitatea românească și, în același timp, se împletesc cu cea italiană. A vorbi despre acest subiect a fost pentru mine un moment de reflecție profundă, o ocazie de a da glas celor care, prin experiențele lor, contribuie la un dialog intercultural unic.

Dezbaterile care au urmat, pline de întrebări și perspective noi, m-au îmbogățit enorm, amintindu-mi cât de important este să spunem aceste povești. Mulțumesc din suflet organizatorilor pentru această oportunitate extraordinară și colegilor pentru interesul și schimbul de idei. O mulțumire specială adresez doamnei Violeta Popescu și Centrului Cultural Italo-Român din Milano, pe care l-am reprezentat cu imensă recunoștință